S
Atunci, eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, și odată
fac zup! în nişte cânepă crudă şi înaltă până la brâu, care se întindea
în jurul cireșului. Și nebuna de mătuşa Mărioara după mine, și eu
fuga iepureşte prin cânepă, cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu
fuga, şi ea fuga, și eu fuga, și ea fuga, până ce dăm cânepa toată
palancǎ la pământ. După ce facem noi trebușoara asta, mătușa, nu
ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă ori se împiedică de ceva şi cade.
Eu, atunci, iute mă răsucesc într-un picior, fac vreo două sărituri
mai potrivite, mă azvârl peste gard, de parcă nici nu l-am atins,
şi-mi pierd urma, ducându-mă acasă şi fiind foarte cuminte în
ziua aceea...
puteti sa imi spuneți adjectivele substantivele și verbele

​