Într-o dimineață însorită de mai, clopoțelul școlii noastre răsuna vesel, marcând începutul unei zile speciale. Era ziua mult așteptată a excursiei la munte. După ce ne-am urcat în autobuz, am pornit plini de entuziasm către destinația noastră.
Ajunși la cabana de la poalele muntelui, am fost întâmpinați de un peisaj de vis: păduri de brazi se întindeau cât vedeai cu ochii, iar aerul curat și proaspăt ne umplea plămânii. Am lăsat bagajele și ne-am adunat în jurul profesorului pentru a primi instrucțiunile.
- Copii, azi vom merge într-o drumeție până la cascada din apropiere, ne-a anunțat doamna profesoară cu un zâmbet larg.
- Abia aștept!, a exclamat Andrei. Am auzit că e minunată!
- Și eu!, am răspuns. Sper să vedem și animale sălbatice.
Pe măsură ce urcam pe poteca șerpuită, am observat cum soarele se juca printre frunzele copacilor, creând un joc de lumini și umbre. Păsările cântau neîncetat, iar sunetul apei care curgea în vale ne acompania fiecare pas. După aproximativ o oră de mers, am ajuns la cascadă. Era splendidă! Apa cristalina se prăvălea de pe stânci, formând un curcubeu în bătaia soarelui.
Ne-am așezat pe o piatră mare și am început să discutăm despre aventurile noastre:
- Uite, un fluture albastru! a strigat Ana încântată.
- Este chiar rar să vezi unul aici, a răspuns profesorul, adăugând că zona este protejată pentru biodiversitatea sa.
Am petrecut ore bune la cascadă, bucurându-ne de natură și de compania prietenilor. La întoarcere, toți eram epuizați, dar fericiți. A fost, fără îndoială, cea mai frumoasă zi din viața mea de elev. Căldura prieteniei și frumusețea naturii se împleteau perfect, creând amintiri de neuitat.
