Într-o dimineață însorită, am decis să mă plimb prin pădure. În timp ce mă bucuram de liniștea naturii, am observat un cățeluș rătăcit. Avea blana pufoasă, de un maro deschis, și ochii lui mari și triști căutau ajutor. M-am apropiat încet de el și l-am mângâiat pe cap. Cățelușul s-a lipit de piciorul meu, tremurând ușor.
Am hotărât să-l iau acasă până găseam stăpânul. Pe drum, l-am întâlnit pe vecinul meu, Andrei.
„Ce ai acolo?” a întrebat el curios.
„Un cățeluș pierdut. Cred că e din sat,” am răspuns.
„Hai să căutăm împreună stăpânul,” a spus Andrei.
„De acord,” am zis eu, zâmbind.
După câteva ore de căutări, am găsit o familie îngrijorată care-l căuta. Fericirea din ochii lor a făcut toată ziua noastră mai bună.
