Taranul sarac Dutu gaseste o comoara, putin timp dupa ce-i incoltise in minte ideea imbogatirii pe aceast cale. Pana atunci, Dutu fusese un om cinstit, cu dragoste pentru sotie si copii, fericit asa cum era.
Dupa ce gaseste o comoara se schimba subit, stapanirea ei il duce spre ferocitate: fiind gata sa-si apere cu viata avutul si sa curme viata oricui ar fi vrut sa se atinga de el. Devine banuitor, ascunzand comoara intr-un loc intr-altul, pana cand ia hotararea sa plece la Bucuresti cu o parte din ea. Inapoiat in sat, dupa ce ultimele monede ascunse in captuseala caciulii sunt predate subprefectului, Dutu isi recapata linistea sufleteasca, fiind nevoie doar sa renunte la bani ca sa revina la cine era o dată.
Dutu revine omul linistit si echilibrat de altadata, deoarece el nu dobandise averea prin crima ori prin complicitate la crima, ci printr-o intamplare mai mult blestemata decat norocoasa.
