În basm este vorba despre un moș și o babă care aveau două fete: una cuminte, a moșneagului, și alta obraznică și arțăgoasă, a babei. Într-o zi, fata blândă a plecat în lume să își încerce norocul. Pe drum s-a întâlnit cu o fântânâ pe care a reparat-o, o cățelușă pe care a bandajat-o la lăbuță și un păr care era plin de viermi. A ajuns la Sfânta Duminică, pentru care a muncit și astfel a putut să își aleagă un cufăr drept recunoștință. Ea l-a ales pe cel mai mic și a plecat acasă. Pe drum, părul i-a oferit pere proaspete, fântâna apă limpede și cățelușa niște mărgele. Invidioasă pe succesul ei, fata obraznică a babei a plecat și ea pe același drum. S-a întâlnit cu fântâna, cu cățelușa și cu părul, dar nu le-a ajutat. Ajunsă și ea la Sfânta Duminică, a muncit foarte puțin, dar a luat și ea un cufăr, unul nu micuț, dar foarte mare, pe care s-a chinuit să îl târască până acasă. Ajunsă și ea la casa parintească, și-a deschis cufărul și din el au sărit fel si fel de lighioane care au înghițit-o și pe ea, și pe babă. Fata moșului a deschis și ea micuțul cufăr, unde a găsit bani și bogății.
Coroana?
