Într-o zi un brad, oarecare din pădure se uita la alți copaci, cum își pierdeau frunzele. S-a gândit ca s-ar simți singur fără ei, dar n-are ce sa facă. Vedea cum numai zăpadă cădea din cer. Copii sar de fericire. N-aveți de ce sa fiți asa fericiți, își tot spunea bradul, noi brazii nu mai avem cu cine vorbi, când zăpada asta tot cade... Deși erau triști ca ceilalți copaci nu mai aveau frunze și pădurea nu mai era asa de frumoasă, totuși bradul se simte bine, căci este cel mai rezistent dintre copaci.
