Patrie ... îmi ești măreață cetate de zâmbet, de flori, de lacrimi cântate de poeții noștri de-a lungul veacurilor, cei ce mi-au mângâiat spiritul pe băncile școlii, in momente de relaxare. Patrie ... îmi hrănești sufletul ca o mamă, cu vin dulce, sfânt, de Cotnari, apărat prin izbânda strămoșilor noștri împotriva cotropitorilor. Imi ești leagăn de credință, îmi aduci pace, îmi dai speranța că Dumnezeu nu ne-a uitat. Tu ești cea care îmi așterne pe masă de sărbătoare belșug adunat cu grijă de mâna batatorită a țăranului harnic. Patrie, stăpână a mea, alături îți voi fi să sprijin tot ce-a mai rămas românesc în noi ...
