Poetul trist
A fost odată, în luna mai pe o câmpie, un poet. Care scria o baladă și se ruga încet, cu o voce stinsă:: „Mamă, tu m-ai ajutat, să ajung prea popular, ajută-mă să nu greșesc, că altfel înebunesc”
Avea de gând să-l ajute pe Mihai Eminescu, cu primele lui versuri, dar avea un scris foarte ciudat. Mihai Eminescu i s-a plâns de mai multe ori că are un scris „de neînțeles pentru țară” și că „mai bine” ajungea „profesor de educație fizică”. Mama lui îl obligase să îl ajute așa că,... dar i-a venit o idee. A venit în secolul nostru și a căutat pe google idei și așa a ajuns celebru. Acum nu știu exact ce poet e, dar trebuie să fie unul!
