Intr-o noapte senină, când doar luna era prezenta pe cer alături de Luceafăr, o steluta mică a îndrăznit să strălucească, nesimtind vreo frică fata de cele două corpuri cerești.
Cât timp ea strălucea singurica pe cer, luna, care simti prezența stelei, se aproprie de ea delicat, spunandu-i ca i se poate alătura doar dacă nu o va deranja.
Aceasta s-a băgat în seamă cu Luceafărul, care prea serios fiind, nu a îndrăznit să râdă, chiar dacă înăuntru se spărgea.
Ea până la urmă a reușit să găsească o conversație interesanta cu Luceafarul. A reușit să îl facă pe Luceafăr să râdă, spre surprinderea lui.
Dimineata, Luceafărul, luna și steluta au trebuit să se odihnească. A fost o despărțire grea de Luceafăr, dar a reușit să se acomodeze. S-a gândit că îl va revedea noaptea următoare.
