"Eu am ras,n-am zis nimica" ilustreaza receptivitatea eului liric,care nu doreste sa nege adevarurile spuse de iubita inimii sale.
"De mi-i da o sarutare...." infatiseaza stradania poetului de a convinge iubita sa ofere o sarutare,dovedindu-i ca nu va fi judecata de nimeni pentru fapta ei.
Comparatia "Dulci ca florile ascunse" marcheaza intensitatea sarutarilor asteptate de poet.
Secventa "Inc-o gura..." semnifica incheierea neasteptata a idilei,urmata de stupoarea eului liric.
Strofa "Si te-ai dus..." descrie conditia nefericita a poetului cauzata de absenta iubirii ce a disparut odata cu plecarea florii albastre.
