1. Poezia îmi provoacă sentimentul de melancolie deoarece reușește să mă transpună în acel magic univers natural.
2. Atitudinea poetului față de micile viețuitoare este una aparte, dorind le scoată în evidență, fapt vizibil in ultimul vers al celei de-a doua strofe ,,La ivirea lor poiana clocotește-n hohot mare" dar și in enumerația ,,Iată, vin și gândăcei/Iată grieri, iată fluturi/și culbeci".
3. Personificările ,,Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună" și ,,Floarea [...] ca s-asculte-o cântăreață'' semnifică frumusețea naturii dar și procesul prin care elementele cadrului natural trec pentru a compune peisajul de vis.
4. "o divină melodie/ Ca suflarea unui geniu"
5. Versurile din ultima strofa pun accentul pe luna ce își arată înfățișarea, atribuindu-se epitetele ,,gânditoare" și ,,tăcută" ce amplifică sentimentul de melancolie dat de cadrul natural. Al doilea vers adaugă mister asupra mesajului poeziei prin personificarea ,,Sufletul [...] adânc plutește" evidențiind freamătul sufletesc și totodată sentimentele neobișnuite transmise de poezie.
