Finalul nuvelei ilustreaza adevarul istoric, voda Lapusneanul, lasand "o pata de sange in istoria Moldovei", a fost inmormantat la manastirea Slatina, unde "se vede si astazi portretul sau si al familiei sale", in cronica lui Ureche fiind inclusa informatia ca domnitorul a fost ingropat cu cinste "in manastirea sa, Slatina, ce iese din dansul zidita", ceea ce contine un argument puternic pentru incadrarea nuvelei in romantism, prin definirea ca nuvela istorica.
