Padurea...o minune. Doar ganditi-va: o adunatura de copaci, mii si mii, fel si fel... Ca exemplu, cea de conifere. Mirosul acela puternic de muguri de brad, aerul curat de la munte...Un izvor de relaxare. Desi par la fel, nu toti sunt brazi. Mai sunt pinii aceia inaaaalti, te tot uiti in sus, dar nu se mai termina. Molizii, la fel de inalti, cu conurile lor mari... Si cate specii or mai fi!...Un râu, daca trece chiar prin padure, o, ce placut se aude susurul sau bland!.. Cu apa sa limpede ca cristalul, rece ca gheata... O caprioara ce mai trece, din timp in timp, sa se adape, este cea mai plăpândă fiinta din paduri. Cu blana ei catifelata, ochii aceia pătrunzători... Te vrajeste, iar apoi, intr-o clipire de ochi, a disparut...
