Amintiri din vacanța de vară
Vacanța de vară vine mereu cu multă zăpușeală, abia mai rezistăm în clasă, chiar dacă ținem geamurile deschise..., profesorii vin mai târziu la ore, iar noi ne plictisim.
Eu am observat că și vrăbiuțele suferă din cauza căldurii foarte mari, ele se mai ascund prin frunzișuri, iar uneori se scaldă în praful din marginea drumurilor.
Nu mai vorbesc de sărmanii cățeluși, care stau cu limbuța scoasă din gură și răsuflă vizibil obosiți, iar uneori mai latră puțin, poate de sete !
Dar vacanța... e tot vacanță, e timp de mare relaxare, de jocuri, de plimbări, de timp liber !
Ador vacanța, mă consider atunci un mic zeu, care știe ce să facă în fiecare zi cu timpul său, care construiește cu răbdare trecerea clipelor, care trăiește frumos și fără griji.
Vacanța, în toată întinderea ei, este o întâmplare fericită !
