Nechifor Lipan apare în opera Baltagul exclusiv în amintirea celorlalte personaje, de aceea este considerat personaj absent.
Personajul este caracterizat indirect, în amintirile soției sale.
Vitoria își aduce cu drag aminte de soțul său plecat cu treburile sale de oier și care întârzia să revină. Așa cum îl cunoștea ea nu ar fi întârziat pe drumul spre casă mai mult decât ar fi trebuit - un bărbat hotărât care muncea pentru familia sa, cu "rădăcini la locul lui ca și bradul"
Nechifor se număra printre "cei mai vrednici" oieri din Magura Tarcaului pentru că îsi întemeiase propria stână.
Trăsăturile fizice ale lui Nechifor Lipan străbat tot din amintirile Vitoriei.
Ea și-l amintește cu "statura îndesată și spătoasă", avea chipul său viu în minte pentru că îl iubise în tinerețe și pentru că "îi era drag și acuma când aveau copii mari ca dănșii. Îi lega o relație solidă "de douăzeci și mai bine de ani". Trăsăturile îi apar soției în amintire: “mustața groasă, adusă a oala“, "sprancenele lasate".
Din amintirile mărturisite ale altor personaje se conturează și portretul moral: inteligent si ambitios, Nechifor Lipan era "știutor de carte", îi plăceau poveștile cu tâlc, cu ele animând petrecerile din sat.
Era comunicativ și "îi plăceau femeile frumoase", cu toate acestea respecta valorile familiei. Aceasta reiese din reacția Vitoriei care respinge previziunile "vrăjitoarei" satului, baba Maranda care îi "ghicește" că Nechifor a părăsit-o pentru o altă femeie.
Nechifor Lipan este caracterizat și din ceea ce relatează cei care l-au cunoscut ca pe un om generos - “nu se uita la parale, numai sa aibă toate după gustul lui“, “om vrednic si fudul“.
Nu există un loc în care, întrebați de el, oamenii să nu vorbească despre el ca despre un om cinstit care își achita toate datoriile.
