a. - Ce zi frumoasa, nu-i asa, Silviu?!
- Da, chiar este!
- Pana la urma, de ce m-ai chemat in acest loc?
- In parc? Pai, este un loc linistit si foarte frumos.
- Da, intr-adevar ai dreptate!
- Ti-am zis sa vii aici, fiindca vreau sa-ti multumesc pentru tot ajutorul acordat. Ai fost singura persoana care chiar m-a inteles si sustinut in ceea ce voiam sa fac.
- N-ai pentru ce! Pentru asta sunt prietenii, sa se ajute, de aceea eram sigura ca esti un poet bun.
- Iti multumesc din suflet pentru aprecierea facuta, este o prietena minunata!
- De asemenea si tu esti un prieten minunat! Dupa cele spuse copii si-au zambit unul altuia.
b. Silviu a chemat-o pe buna lui amica intr-o zi insorita in parc, pentru a-i multumii ca l-a sustinut in legatura cu ceea ce si-a dorit sa faca, sa compuna poezii. Acesta s-a simtit flatata de aprecierile facute de acesta la adresa ei. La final acestia si-au zambit.
