Primul resunet iarasi s-a declarat pentru toti , pentru cei care fac primul pas reinoind cu o sculptura faimoasa de fete zambarete , cei care vor lua cheiea recunostintei. Am pasit pasul , plecand in voie mare la Gimnaziul scolar , in fata , imi cazu mii de frunze uscate, vai de ele pline de armonie , pline de simt al omorului ce-ti da sufletul in para focului rosu ca cucosul . Soarele rasare pustiit de caldura , curgandu-mi sudoare lichidata , pentru toti cei care ma iau in recunoastere din nou. Sigur pe mine, imi intalnesc propria iarasi profesoara spunandum-i mama . Asezandu-ma in banca cea prafuita, in banca ce a ramas semnul primului elev ce a stat aici , scaunul cel vechi si putrezit care se mai tine din cand in cand si sprijinandu-ma inca de el . Gandidu-ma ca in drum spre scoala o frunza umeda se uita la mine , in drum spre scoala, o batrana se uita, se uita zambind la mine , sa spun de ce , de ce ? pentru ca scoala mi-a oferit in buna consideratie cei sapte ani de-acasa , soptindu-mi la ureche ,, Fii fat ca o jucarie stricata aruncata ca pe o minge de gol rostogolindu-se in responabilitati , caci pe vremuri paduri vei cutreiera , uitand doar de tot raul , ramas doar in vitejie" .
