-Alex, nu pot sa cred!! L-ai gasit pe Puffy??
-Dupa cum ti-am spus, da. Era langa un copac, speriat si ii era foame. Initial, nu mi-am dat seama ca este al tau, asa ca l-am luat acasa si i-am dat de mancare.
-Iti multumesc din suflet! Si? Dupa? Cum ti-ai dat seama ca este al meu si cum de l-ai adus acasa?
-Am vrut sa-i vad zgarda mai aproape si am observat ca pe spatele placutei cu numele era scrisa adresa. L-am luat de la mine din camera si l-am adus aici. Am vazut casa, numele de familie de langa sonerie si am stiut ca tu locuiesti aici.
-Nu stiam ca Puffy are adresa inscriptionata pe zgarda. Ma bucur ca mi l-ai returnat.
-Da, si eu ma bucur ca ti l-am returnat. Oricum, parintii nu ma lasau sa-l pastrez. Nu sunt de acord cu un animal de companie. Spun ca face prea multa mizerie.
-Da, asa este. Ai dreptate! Si sunt si foarte neastamparati!
SPER CA TE-AM AJUTAT!!
