-Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel ! vin’ la mama!
-Sări, coniţă! varsă spirtul! s-aprinde!
-Ionel! strigă iar mama, şi se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe uşe, apare micul maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea, luând o poză foarte marţială. Mama ia pe maiorul în braţe şi-l sărută…
-Nu ţi-am spus să nu te mai apropii de maşină când face cafea, că daca te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama?
-Dar – întrerup eu – pentru cine aţi poruncit cafea, madam. Popescu?
-Pentru dumneata.
-Da de ce vă mai supăraţi?
-Da ce supărare!
