A fost odată un împărat căruia împărăteasa îi născu o fata . La naștere, o zâna ursitoare îi meniu sa fie mlădioasă ca trestia si obrajii ca bujorii. Apoi zâna îi dărui o rochiță fermecată pe care copila nu trebuia sa o scoată deoarece altfel i se întâmplau lucruri rele si ca trebuie sa aibe grija si sa se ferească de Zburatorul muncitor. Copila crescu frumos , după cum prezis zâna. Începi să se plimbe in lunca , pe malul apei, pe sub aripi, sa urmărească randunicile cum zburau , sa stea in soare pe iarba. Atunci auzi glasul ademenitor al Zburătorului care i spunea cuvinte dulci despre frumusețea ei , despre parul ei negru si chipul ei alb, despre buzele ca niste cireșe si ochii ca niste luceferi. Fata de împărat fugi , dar intr-o noapte calda de vară copila se dusese la malul pârâului sa se scap de. Scoase rochia fermecată si se scufunda in apa , toata natura dormea sub razele lunii . Toate păreau să i admire frumusețea.Copila auzi cântecul cocoșului, care vestea zorii se grăbi să iasă din apa , dar rochia i dispăruse. Pe mal se află zburătorul, cu ochii aprinsi. O cuprinse in brate , dar deodată se trezi cu bratele goale si auzi un freamăt de aripa . Copila se transformase în randunica se isi luase zborul , iar rochia cu luată de vânt și se topi în razele ce căzură pe volbura , după cum spune legenda randunicii.
