Era noapte.O asteptam pe mama sa vina sa-mi spuna noapte-buna,asa cum făcea în fiecare noapte.Inainte sa ma culc ma gândeam mereu la tărâmuri magice sperând ca macar in vise sa ajung in ele.Mi-am aranjat perna,mi-am luat ursuletul meu de plus si m-am învelit cu o pătură moale.Am închis ochii.Am adormit...
Era dimineata.Cand am deschis prima dată ochii am vazut ca ma aflam afara.Nu stiam ce se intampla.Am dat sa ma ridic,dar aveam o durere groaznică la spate.Ca si cum as fii dormit pe pietre.Dar stai!Eram pe jos!Pe o poteca...Era ai ursuletul meu cu mine.
Într-un final m-am ridicat:
-Macar te am pe tine ursuletule!Oriunde suntem macar suntem impreuna!
- Ai dreptate!
-Stai...Ai vorbit?Cum de poti vorbi?
Fără să imi dau seama ceva s-a întâmplat.Ursuletul dispăruse.A trebuit să mă gândesc putin.De ce a dispărut cand i-am pus o intrebare?!Apoi am realizat:
-Cred ca sunt in imparatia Miorlanei!Am visat despre acest taram.Oare visez?
Mi-am închis repede ochii si mi-am pus mana la gura.Nu trebuia sa pun intrebari.In urmatoarele secunde,m-am trezit in fata Reginei Miorlana:
-Imi pare rau majestate,nu stiu ce se intampla cu mine si unde sunt.Am fost comfuza!
-In temnita cu ea!
Urmatoarele ore mi le-am petrecut pe o banca rece si murdară,închisă într-o cameră.Plangeam,plângeam,dar cumva am adormit.
Cand m-am trezit eram la mine in pat cu ursuletul meu.I-am pus o intrebare sa ma asigur ca nu mai dispare.Era încă lângă mine.Am zâmbit.Dar si ursuletul meu a zâmbit și mi-a facut cu ochiul.Poate ca nu fusese doar un vis pana la urma...
*sper să te ajute*
*să știi că nu am mai corectat-o sper ca e corect scris si ca nu mi-a facut corectorul de pe telefon probleme.anunta-ma daca este ceva gresit*
