La Hanul Ancuței unde se adună drumeții și-și spun istoriile, autorul, la începutul poveștii, prezintă un personaj căruia îi lipsește un ochi, iar de-a lungul poveștii cititorul află circumstanțele în care acesta și-a pierdut ochiul.
Această stare a lucrurilor este, alături de personaj, singura dovadă a ceea ce s-a întâmplat cu ani în urmă la "fântâna dintre plopi" care acum nu mai exista - locul în care scăpase doar cu atât pentru că o țingancușă îl îndrăgise.
