Ajungând la Mezii-Păresii, se treziră plini ciucuri de râie căprească. Nu ii putea vindeca, nici primi în școală, înștiințarea nici atât iar merinde pe terminate, rău de ei. Câte trucuri încercau, nu scăpau de râie, ca vorba ceea "Se ține ca râia de om.". Se suie pe munte, și din neatenție urnesc o stâncă din locul ei, trecând prin gardul și tinda Irinucăi, ducându-se drept în Bistrița. De frică, uitaseră de tot. Strângând câte ceva, au luat-o la fugă pe plută, până în Borca.
