O zi de iarnă
Iarnă. Zăpadă. Totul este perfect. Deodată începe a ninge. Observ ca nu se mai opreste. Fiind seara m-am dus la culcare cu gândul la zăpadă de afara. Dimineata cand m-am trezit era de un metru. Am rămas șocata . Nu imi venea sa cred cat ninsese dar nu numai ca ninsese , mai era si un viscol puternic de nici nu puteai ieșiți afara . Neavând ce sa fac m-am sprijiniti de fereastra camerei mele si, deodată , o zăresc pe Craiasa Zăpezii. Era foarte frumoasă. Avea ochii albastri buzele roșii și părul negru. Era îmbrăcată într-o rochie de gheață și era într-o caleșca trasa de niste cai albi. in scurt timp m-a zărit si ea si a venit la mine. A batut in geam si cum l-a atins s-a si spart . În momentul acela m-am speriat . Mi-am dat seama ca totul fusese in mintea mea.
