Se trezi intr-o dimineata friguroasa de primavara. Deschise ochii mari, plini de mirare si de roua si privi in jur.
Imbujorata, cum doar o floare de cires poate fi, ea asculta ciripitul vesel al privighetorii din copacul ce i-a dat ei viata.
Langa ea, deasupra ei, sub ea , se aflau mii si mii de flori la fel de mirate si tacute ca ea.
Parfumul florilor au desteptat albinele care au si pornit in cautare de polen dulce.
Una dintre ele se aseza delicat pe floarea de cires:
--Floare minunata, da-mi voie sa iau din polenul meu pentru mierea dulce pe care urmeaza s-o adunam din greu.
-- Desigur, ma daruiesc cu dragoste, spuse Floarea.
Astfel, pana la asfintit, fiecare floare fu vizitata si fiecare albina porni spre casa cu inima plina de multumire.
