Nu iti trebuie o pregatire intensa in psihologie pentru a afirma ca o persoana introvertita si timida are o pondere mai mare in a esua in ceea ce-si propune, decat o persoana extrovertita si lipsita de complexe.
Putem observa cu usurinta ca unui timid ii este mult mai greu in a se afirma sau in a-si sustine punctul de vedere, data fiind lipsa de incredere in sine, decat unuia caruia nu-i lipseste initiativa si atitudinea ofensiva!
Pentru ca, dupa parerea mea, timiditatea dincolo de a fi altceva, este o evidenta si profunda lipsa de incredre in fortele proprii. Teama de a gresi este mai mare decat dorinta de succes si atunci de aici, pana la inchiderea in sine si mai departe, la esec nu este decat un pas.
Un timid nu-si va putea argumenta niciodata o pozitie , nu va lupta niciodata pentru o ideea sa, si atunci initiativa sa oricat de viabila ar fi, va fi sortita inevitabil esecului.
Timiditatea e buna atata timp cat este confundata cu bunul simt sau cu o usoara emotie. Ea trebuie sa dispara , sau sa incerci sa o combati cand ea te domina si te face sa nu poti evolua.
Introvertitul si timidul, trebuie sa gaseasca calea de a iesi din lumea interioara in care se cufunda, pentru ca viata e in afara cercului interior si pentru a trai frumos, ai nevoie de socializare si ai nevoie de provocari carora sa le faci fata luptandu-te in primul rand cu tine!
Doar luptand cu fricile tale cele mai adanci si apoi luand atitudine ca un egal, in fata celor pe care ii consideri mai puternici decat tine, poti evolua, poti deveni mai bun, poti deveni o persoana de succes si atunci esecul nu va mai fi pe urmele tale!
