La mare
În acest weekend am mers cu părinţii mei la mare. De abia aşteptam să merg. Ne-am asigurat că am luat tot ce ne trebuie: colac,şezlong,umbrelă,prosop şi mâncare. Ne cazasem la un hotel de 4 stele şi eram sigură că asta va fi cea mai bună vară din viaţa mea. Când am ajuns acolo,am văzut o grămadă de oameni şi copii alergând şi jucându-se. Era minunat! Totul era curat pe plajă. M-am dus în apă,însă îmi uitasem colacul. Aşa că am început sa mă agit şi să ţip ''Ajutor! Ajutor!''. Mama şi tata m-au auzit. Au anunţat salvamarul. Toată lumea din jurul meu era alarmată. Un copil chiar şi-a scăpat îngheţata pe jos. Eu tot ţipam. Salvamarul încerca din răsputeri să mă ia din valurile mari şi puternice ale apei. Din fericire,am scăpat teafără şi nevătămată. Dintr-o dată toată lumea a început să respire uşurată şi să se bucure. Mama m-a luat în braţe şi mi-a zis ''Să nu mai faci asta niciodată!!!!''. Nu mi-a venit să cred că eram pe cale să mor. Când am ajuns acasă i-am povestit totul şi bunicilor şi şi aceştia s-au speriat. Însă,totul s-a terminat cu bine. Nu aş putea zice că a fost minunat,dar,totuşi,a fost oarecum o săptămână distractivă. Bunica mi-a spus: ''Să te saturi de mare!''. Şi chiar m-am săturat. Acum n-am mai fost aşa de nerăbdătoare ca atunci.
