Răspuns :
,, Zânele nu bat la uşă"
după Silvia Kerim
Povestea ,, Zânele nu bat la uşă" după Silvia Kerim oferă cititorului mic, mare o duioasă povaţă: dragostea şi ordinea sunt buchet de inimă bună.
Era o fetiţă, mai puţin ordonată, ce avea însă inima deschisă spre poveşti, spre a sa bunică, spre ... pe uşa camerei a intrat buna sa, ce-i aducea un ochios borcan cu magiun. Dumneaei însă a rămas neplăcut surprinsă de oglinda camerei. Cu puterea vârstei, buna coboară spre o altă vârstă, cea a nepoatei, spunându-i, cu multă seriozitate, că zâna din poveste era gata să sosească, fără a bate la uşă şi, cu siguranţă, imaginea camerei era de nedorit pentru a primi oaspeţi. Copila dă să spună ceva, dar bunica a oprit-o ferm, îndemnând-o cald să facă curat în a sa odaie pentru a-i spune povestea cu zâna ce vine şi nu, nu bate niciodată la uşă. Gata de a asculta istorioara, fetiţa a văzut uşa deschizându-se, uşă pe care a intrat greoi, ursul Fram, bine cunoscut şi de fetiţa dornică de poveşti. Acesta a anunţat-o că iute, iute va trece zâna. În odaie, apăru zâna, cea care trecea dintr-o poveste în alta, şi fetiţa era bucuroasă tare, că zâna aducea cu însăşi mama sa ... dar visul fugi şi dânsa se trezi. Uimită, cuprinse încăperea şi brusc începu a face curat în a sa odaie. După un timp bun, apăru mama în pragul camerei. Era înmărmurită însă o ironie veselă se îndreptă spre copilă, fiind curioasă dacă nu cumva a trecut o zână bună ce-a-ndemnat-o să-şi aşeze odaia. Fetiţa o privi cu dragoste; ea, copila, ştia că zâna chiar fusese, deoarece camera ei era calea dintre poveşti şi, mai ştia, că zâne bune sunt nenumărate, dar mame: una, doar una, aidoma seninului soare solitar ce duce şi aduce omăt prospăt.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!