Doina este o specie a liricii populare in care sunt exprimate, pe un fundal muzical, sentimente profunde de dor si de tristete, proiectate intr-un mediu pastoral.
Consider ca textul ,,Doină populară'' cules de Bogdan Petriceicu Hasdeu, respecta pe deplin caracteristicile expresive si tematice ale unei doine populare, avand un autor anonim care exprima cu o subtila simplitate cele mai profunde trairi al omului.
Substanta tematica a poeziei, trimite, in primul rand, catre destinul omenesc, eul liric - ca imagine simbolica a fiintei umane din toate timpurile - fiind ursit să rătăcească în căutarea fericirii. Dorinta eului liric, dar si sentimente profunde de dor, sunt sugerate de versurile:"Nu-i aici cine mi-i drag/[...]Suflet nu mi-a mai ramas/ Suspin mii de ori pe ceas".
Caracterul de doina populara este sustinut, in al doilea rand, la nivel expresiv si imagistic. Autorul anonim gaseste in natura ( ,,frunză verde'' , ,,lemn de fag'' ), elemente corelative pentru trairile omenesti. Predomina numeroase figuri de stil, însă relevanta este comparația din final ("Nici un bitejug nu-i greu,/ Ca dorul de bade-al meu."), avand rolul de a accentua sentimentele eului liric. La nivel prozodic, ritmul trohaic, rima imperecheata si masura scurta de 7-8 silabe, asigura operei o cadenta specifica liricii populare romanesti, avand caracter oral, colectiv si sincretic.
In concluzie, avand trasaturile evidentiate mai sus, pot afirma ca aceasta opera este o doina populara.
