Trăsături ale genului liric din poezia „Sara pe deal”:
-eul liric, ca voce a autorului se exprimă prin mărci lexico-gramaticale specifice: verbe și pronume la persoana I și a II-a singular și plural („ochii tăi”, „aștepți”, „sufletul meu”, „ne-om răzima”), precum și anumite elemente ce subiectivizează discursul liric: interjecții („Ah!”), interogații retorice („Astfel de noapte bogată/Cine pe ea n-ar da viața lui toată?”)
-expresivitatea operei este rezultatul folosirii figurilor de stil și a imaginilor artistice („apele plâng”-personificare, „Sufletul meu arde-n iubire ca para”-comparație, „Clopotul vechi împle cu glasul lui sara”-metaforă, „Luna pe cer trece-așa sfântă și clară”-epitete)
