In acest proverb autorul asemăna frumusetea omului cu florile poemului. Frumusetea omului este eternă la fel ca florile poemului care se ocolesc si cresc la loc mai departe prin copii nostri si copii copiilor lor.
Sper ca te-am ajutat;)
Răspuns:
Așa cum florile unui pom nu sunt veșnice , ci se ofilesc, tot așa și frumusețea omului este trecătoare .
După ofilirea florilor pomului, apare rodul acelui pom.
La om, pe măsură ce frumusețea dispare, odată cu trecerea anilor apare înțelepciunea .
Succes!
