Răspuns:
Explicație:
De atunci duserǎm o viațǎ pasionantǎ. Aveam hrana in mainile noastre. Ce hranǎ! Pentru ca nu era un aliment banal, cumparat, preparat, oferit de alte maini, ci hrana noastra proprie, cea pe care o pescuiseram noi înșine si pe care trebuia s-o curǎțǎm, s-o asezonǎm, s-o fierbem noi înșine.
Or, puterile secrete ale acestei hrane dau celui ce o mǎnâncǎ proprietǎti (=puteri, caracteristici ) miraculoase. Caci ea îi uneste viata cu natura. Deaceea intre noi si elementele naturale se stabili curand un minunat contact. Apa, pamantul, focul si aerul ni se dezvǎluirǎ (=ne-au fost dezvǎluite).
Apa, ce devenise solul (=habitatul) nostru natural: locuiam pe apa, de acolo ne extrǎgeam viata.
Pǎmantul, aproape invizibil, dar care tinea apele intre bratele sale puternice.
Aerul, unde norii circula atat de lejer (=usor). Aerul linistit, furtunos. Aerul unde se intind lumina si umbra. Aerul unde se formeaza presiunile.
In sfarsit, focul, fara de care mancarea e inumana (= nu e pentru oameni). Focul ce incalzeste si mângâie (=ofera confort). Focul ce face tabǎra! Caci fara foc, popasului ii lipseste un geniu (= un suflet). El (popasul) nu mai are sens. Isi pierde tot farmecul, nu mai e un adevarat popas cu masa sa calda, conversatiile (=taifasurile), divertismentul (=distractia) dintre doua etape.
Pana in acea zi, eu nu cunoscusem focul, adevaratul foc in aer liber. Nu avusesem niciodata... atat se vede in poza ta...
