Răspuns:
Acum cateva zile am fost in vacanta la bunici alaturi de parintii mei,intr-un final o data ajuns/ă in locul acela plin de amintiri frumoase mi-am luat in brate bunicii entuziasmat/ă ca in sfarsit ii pot tine din nou in brate persoanele care m-au iubit mai mult decat pe ei insisi.
Dupa mai multe povestiri si momente petrecute alaturi de ei a urmat sa plecam.Cred ca pentru orice copil plecarea de la bunici e un moment usor trist cand ii vezi cu lacrimi in ochi prin oglinda retrovizoare a masinii așteptând sa vada cum va indepartati de poarta lor... intr.un final o data ajunsi acasa dupa un drum destul de obositor de cateva ore mama a venit cu un zambet larg pe buze catre mine urmand acest dialog:
-Cum a fost sa iti revezi dupa atata timp bunicii dragul/draga mea ?
-Frumos mama...dar,regret ca totusi nu am putut sta mai mult la ei..
-De ce? Chiar atat de mult tii la ei ?
-Mamă... Pana la varsta de 6 ani ei m-au crescut luandu-si de la gura pentru a ma hrani pe mine,m-au imbracat si m-au protejat cum au putut mai bine,au avut grija sa nu imi lipsească nimic,mi-au luat apărarea in fata copiilor rai carre se luau de mine,m-au educat cat au putut de frumos,cum sa nu ii iubesc?...
In momentul acela am vazut o lacrima curgând pe obrazul mamei,zicand ca este foarte fericita ca pot intelege anumite lucruri si ca stiu sa apreciez lucrurile care mi se ofera.
(imi pare rau daca am scris gresit, dar m am grabit. Sper sa te ajute compunerea)
