era o zi insorita de vara. norii albi ca niste miei zburdau pe cerul de un albastru sticlos. parea a fi o zi perfecta, dar, dintr o data a inceput o ploaie cu tunete si fulgere. nu a durat mult si dupa ce s a terminat am observat cu o coplareasca bucurie ca pe cerul limpede aparuse un curcubeu gingas si multicolor. imediat ce l am zarit, m am hotarat sa plec pana la capatul cucubeului sa vad si eu pentru prima oara ce se afla acolo.
si am plecat. am tot mers si am ajuns chiar acolo, la capatul curcubeului, intr o padure de pini si molizi. aici m am intalnit cu niste creaturi fermecatoare, asemanatoare cu niste pitici cu care m am jucat mult timp. mi au dat chiar si o bratara ca sa mi amintesc de ei. insa soarele se lasa tot mai jos spre buza dealului si a trebuit sa plec acasa.
ajunsa acasa, le am povestit alor mei despre calatoria minunata pe care o facusem, insa nimeni nu m a crezut. am inceput sa ma indoiesc si eu de cele intamplate si cu durere m am bagat in pat sa ma culc, insa ceva la mana m a intepat. era bratara de la pitici...
