Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

Înaintea lanţului de argumente, fără început şi fără sfârşit, prin care se silise o viaţă întreagă, zadarnic, să ajungă la o încheiere deplin satisfăcătoare, i se întruchipa în suflet iarăşi femeia de adineaori, mai ispititoare, ca o călăuză pentru o cale lungă şi necunoscută. Inima i se umplu deodată de o fericire dureros de mare. Numai o clipire ţinu, dar clipirea parcă răscumpăra din belşug suferinţele tuturor vieţilor. „Fericirea adevărată e totdeauna o clipă, se gândi bolnavul, cu amintirea ei proaspătă în suflet. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea”. Toma Novac îşi simţea mintea limpede şi liniştită, ca după o odihnă binefăcătoare.
Liviu Rebreanu, Adam și Eva