Salut!
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care se declină și care denumește obiecte în sens foarte larg, adică :
- lucruri : caiet, masă, scaun, cană etc.;
- ființe: fată, băiat, pui, cal, copil etc.;
- fenomene ale naturii: ninsoare, ploaie, vânt, brumă;
- stări: veselie, bucurie, fericire;
- însușiri: bunătate, răutate, frumusete;
- acțiuni: muncă, citire, defilare;
Substantivele se recunosc prin:
- numărare: o fată - două fete;
- posibilitatea adăugării unui adjectiv propriu-zis: fată ordonată sau a unui adjectiv demonstrativ: această fată.
Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, o locuțiune substantivală sau un înlocuitor al substantivului (pronume sau numeral).
________________
A). Alcătuieşte enunturi în care prepozițiile de, cu, în, la, de la să însoțească substantive cu funcția de atribut:
Am citit o carte de povești.
- de povești - f.s. atribut, exprimat prin substantiv, precedat de prepoziția "de" (care carte?);
Mersul cu bicicleta îi făcea plăcere.
- cu bicicleta f.s. atribut, exprimat prin substantiv, precedat de prepoziția "cu" (care mers?);
Privirea în jos îi arăta vinovăția.
- în jos - f.s. atribut, exprimat prin substantiv, precedat de prepoziția "în" (care carte?);
Mersul la pescuit îl delecta.
- la pescuit - f.s. atribut, exprimat prin substantiv, precedat de prepoziția "la"(care mers?);
Dulceața de la bunica este delicioasă.
- de la bunica - f.s. atribut, exprimat prin substantiv, precedat de prepoziția "de la" (care dulceață?).
