Lizuca, fugind de acasă de la mama ei vitregă, o prinde noaptea în pădure și adoarme în scorbura unui copac. Ea visând că dumbrava se transformă într-o lume feerică, plină de vietăți și personaje din basm, dimineața se trezește și o vede pe mama ei vitregă împreună cu doi jandarmi lângă scorbura unde dormise ea. Aceasta văzând-o pe Lizuca trează, o îmbrățișează și îi cere iertare pentru felul în care s-a comportat cu ea. Lizuca o iartă spunându-i doar că îi e foarte dor de bunicii ei și că dorește să o ducă înapoi la ei. Mama ei vitregă e de acord și îi îndeplinește cererea.
Și așa Lizuca rămâne în continuare cu bunicii ei, vizitându-și când avea ocazia tatăl natural și mama vitregă.
