Citește!
„Jupânul Corb, pe-o creangă cocoțat, Deschide ciocul. Prada cade.
Tinea în clonţ un bot de caș furat. Și vulpea, înghiţind-o, îl dăscălește:
Ademenită de mirosul cașului,
- Bade,
Cumătra Vulpe-i spuse-așa borfașului: Lingușitorii-nu știai, se pare
- Să ne trăiți mulți ani , Măria-Voastră, Trăiesc pe seama cui le dă crezare.
Că sunteți zău, ca din cutie scos!
Dar lecţia pe care o-nvățași
lar de-ați avea și glasul mlădios
O fi făcând cât botul tău de caş!...
Pe cât v-arată penele frumos-
Înmărmurit, crocanul juratu-s-a cumplit
Mă prind c-ați fi vreo pasăre măiastră! Că n-o să se mai lase de-acum păcălit.“
Ci corbul, auzind-o, pe gânduri nu mai șade.
(„Corbul și vulpea“)
Completează tabelul următor, folosindu-te de sugestiile date.
În lumea imaginară a textului
în lumea reală
• vorbește
• nu vorbește​