Răspuns:
Explicație:
În copilărie nu eram pasionat de cărți. Mai bine spus, nu-mi aduc aminte sa fi citit vreo carte. Țin minte ca odată de ziua mea de naștere, mama mi-a dăruit o carte. Ea era atât de încântată, făcuse rost greu de acea carte. Eu eram la polul opus, adică trist. Mă gândeam, cu ce am greșit, de-am primit cadou o carte. Anii au trecut, iar încet, încet, am început sa am o pasiune pentru lectură. Dacă îmi plăcea o carte, nu mă lasam până n-o terminam până la sfârșitul zilei. Nu știu, ce-o fi fost în capul meu, când eram mic. Cum am putut, sa fiu atât de insensibil când e vorba de-o carte bună? Tot ce știu, e ca am recuperat acei ani pierduți.
