-Mai vreau să dorm! i-am zis eu mamei când a venit să mă trezească. Dar stai, am uitat că e prima zi de școală, mă dau repede jos din pat, mă îmbrac în uniformă și când mă pregăteam să ies pe ușă deodată.....
-Stai, unde pleci fără noi?! Nu poți merge la școală, fără prietenele tale cărțile!
L-a început m-am speriat, dar apoi mi-am dat seama că era voce din capul meu și-mi spunea un mare adevăr. Dar totuși, oare cărțile nu pot vorbi?......
Am mers voioasă spre școală, îndrumată de un splendid peisaj. Soarele strălucește ca un glob mare de aur, pe cerul albastru ca marea și senin fără nici o pata de vată de zahăr. Stolurile de păsări se îndreaptă spre țările calde. Oamenii culeg roadele pe care le-a adus zâna toamna odată cu venirea ei. Tot acesata a adus și primul clopoțel, care a anunțat un an plin cu reașizări, prieteni.... și totuși să nu uităm de temele care spre uimirea multora au și ele farmecul lor.
