Intr-o dimineata racoroasa de la sfarsitul lui septembrie, Manzzone si prietenul lui, Luigi, au plecat la o plimbare prin padurea de la marginea orasului.
Soarele abia iesit ii mangaia cu raze plapande, incalzindu-i usurel si dandu-le o stare de bine. Inaintau voiniceste pe cararile umplute de frunze ruginii afundandu-se tot mai adanc in inima padurii. Vantul molcom adia frunzisul rarit sosptind vorbe nedeslusite. Dupa ceva vreme de mers s-au hotarat sa se aseze pe niste busteni cazuti sub povara anilor si vicisitudinile naturii.
Au scos fiecare cate un sandwich sa mai prinda puteri si intre imbucaturi mai schimbau cate o vorba. Manzzone deodata ramane nemiscat .. atent ..
- Auzi ceva straniu Luigi ?
Luigi se opreste din mestecat si atent intoarce capul in dreapta de unde parea ca vine zgomotul.
- Parca .. ceva ca un vaiet, o tanguire .. Hai sa mergem incet, incet sa vedem cine e ...
Baietii se ridica si tiptil, ascunsi pe dupa copacii seculari se indreapta spre locul de unde se aude vaietul. La cateva zeci de metri li se arata o caprioara prinsa intr-un lat, cazuta in frunzis de atata zbatere si cu piciorul plin de sange, sfartecat de fierul nemilos.
- Luigi .. sa ne apropiem incet sa nu o speriem mai tare, spuse Manzzone gatuit de emotie. Scoate bluza si pune-o pe cap sa se linisteasca.
Luigi, tremurand se apropie si aseaza haina pe capul caprioarei mangaind-o usor in timp ce Manzzone se cazneste sa desfaca sarma otelita. Reuseste repede, scoate o batista si leaga rana caprioarei cat se pricepe el de bine.
- Auzi Luigi .. unchiul tau nu are un prieten padurar ? Pe nea Vasile ? Suna-l si spune-i sa il anunte sa ne astepte la marginea padurii. Repede !
Manzzone ridica caprioara in brate si iuteste pasul pe drumul de intoarcere. Din cand in cand baietii schimba caprioara de la unul la altul obositi dar bucurosi ca fac o fapta buna. Ajung relativ repede sa iasa din padure si dau de nea Vasile, padurarul, care se plimba agitat.
- O, baieti ! Bine ca ati ajuns ! Puneti caprioara jos sa ii fac un sedativ apoi sa ii curat rana si sa o pansez.
Baietii aseaza cu grija caprioara pe iarba iar nea Vasile si apare cu o seringa si o trusa medicala. Manzzone si Luigi se uita cum caprioara este ingrijita stiind ca va ramane pe maini bune.
- Nea Vasile, noi plecam de acum, spuse Manzzone, ca aveam scoala de la 12 ! Si e destul de tarziu .. Pana ajungem, pana ne schimbam ! Sanatate si o zi frumoasa ! Stim ca o sa te ocupi cu grija de caprioara.
- Mai baieti ! Multumesc pentru gestul facut ! Ati salvat un suflet nevinovat de la o moarte cumplita. Va asigur ca am sa pandesc locul sa vad cine va veni sa caute caprioara si am sa ii pedepsesc fara mila.
- La revedere ! spusera baietii plecand spre casa, multumiti ca au facut o fapta buna.
Dupa ceva vreme au aflat de la unchiul lui Luigi ca nea Vasile i-a prins pe braconieri si i-a dat pe mana politiei sa ii pedepseasca pentru gestul facut.