Răspuns:
O data, eram cu cel mai bun prieten al meu. Noi am decis sa mergem sa ne jucam afara. Soarele ardea ca o minge de foc iar căldură înăbușitoare parca nu ne mai lasa sa respiram.
Ne am jucat prinsea. Un joc, în care unul, trebuie sa îl prindă pe celalalt. Bineinteles, ca de fiecare data eram eu cel care trebuia sa prindă. Deodată, ceva se întâmplase. Ma împiedicasem de un pietroi. Prietenul meu, a venit la mine și m-a întrebat dacă m-am lovit. Cum mama mea nu era acasă, am avut noroc de prietenul meu ca avea câțiva bănuți, dați de bunica sa. El, s-a dus la magazin și mi-a luat un plasture. Mi l-a pus și m-a dus la casa sa. Acolo, era mama sa acasă, ce mi-a dezinfectat rana.
I-am mulțumit lui, cât și mamei sale ca m-au ajutat, iar după aceea mi-am luat rămas bun de la ei, ducandu-ma acasă.
După un timp mama ajunse și ea. I-am povestit într-un sfârșit ce și cum s-a întâmplat tot, iar ea a zis ca, sa am grija, cum ma joc. Și mi-a mai spus ca, ma pricep sa aleg prieteni, buni, care ma ajuta și în cele mai grele momente. Mi-a povestit ca, ea când era de vârsta mea, avea o prietena, care, mama mea, când s-a zgâriat puțin la mana, nu avea apa. A rugat-o însă pe prietena sa sa îi dea chiar o picătură, dar aceea refuza. Pe când, mama o primea chiar la ea acasă, și când și-a rupt piciorul, iar mama prietenei sale, nu era acasă. Dar, mama mi-a spus în sfârșit, asa.
"Ai grija, ce fel de prieteni îți faci, ca să nu regreți altădată". Și după m-am dus în camera mea, linistit/liniștită (aici, depinde ce ești, fata sau băiat), bucuroasa/bucuros ca nu am fost certat/certata.
Sper ca te ajuta. Succes
