Alb ilustrează, dimpotrivă, realismul, deoarece „Creangă ealtceva, nici narator ţăran, nici folclorist, culegător, prelucrător, basmele lui nu sunt rescrise, împodobite, alterate în structura lor (ca ale lui Slavici). Fără a ieşi din schemele basmului popular, fără ainventa nimic esenţial, Creangă retrăieşte cu ingenuitate întâmplările povestite. Geniul humuleşteaneste această capacitate extraordinară de a-şi lua în serios eroii (fabuloşi sau nu, oameni sau animale), dea le retrăi aventurile, de a pune cu voluptate în fiecare propriile lui aspiraţii nerostite, slăbiciuni,tulburări şi uimiri, adică de a crea viaţă. El e creatorul unei «comedii umane» tot aşa de profundă şi deuniversală în tipicitatea ei precum a lui Sadoveanu.”
