Răspuns:
O intamplare petrecuta intr-un sat de munte
Odata,intr-o zi frumoasa,am pornit, din satul de la poalele muntelui,sa-l escaladez pe acesta cu multa ravna si curiozitate.
Eram eu si prietena/prietenul meu/mea.Eram fascinati de peisajul mirific pe care il admiram din toate unghiurile.
Ne-am hotarat sa facem un mic popas si sa mancam.
Prietena mea/Prietenul meu s-a dua sa se odihneasca putin,inainte de a continua,iar eu m-am aventurat putin cam prea pe la malul cel abrupt al muntelui si am ajuns sa cad intr-o nemarginita frica de moarte de moarte de pe stanca.
Din fericire am cazut pe o portiune care ma tinut si era mai stabila.
Am strigat pana ce s-a trexit prietenul meu/prietena mea,si mi-a coborat o funie groasa pe care an prind-o ca pe Dumnezeu din cer si am urcat inapoi de unde am cazut.
Nu am mai avut nici unul dintre noj chef sa msi continuam,asa ca am plecat acasa.
A foat o zi in regula,deoarece nu am murit si nu ma-am ales cu rani grave,decat niste zgarieturi banale.
daca am greseli de ortografie imi cer scuze.Sper ca te am ajutat spor la scris
