Răspuns:
Tin minte cum stateam iarna in casa bunicilor si depanam amintiri pierzandu ne cu totul in firul timpului si ajungand din nou in trecut unde lumea era altfel.
Bunicii mei s au urcat la ceruri, insa amintirea lor inca este vie. Mergeam la ei foarte des, avand in vedere ca locuiam in acelasi sat. Uneori chiar dormeam la ei. Tin minte casa lor, care acum este ca o pata de trecut si de traditie intr o lume in care acum totul este tehnologizat. Era facuta din chirpici si avea prispa. Avea gradina, acea gradina minunata in care o ajutam pe bunica la gradinarit si in care primavara simteam mirosul imbietor al florilor proaspat inflorite. Tin minte cum bunica facea buchetele de mireasa tinerelor care isi uneau sulfetele intr-unul cu alesii lor. Am fost la una din nuntile la care bunica a facut toate aranjamentele florare, pentru ca tot satul o stia ca pe prietena florilor.
Era frumos la nunta. Veselie, dans, mancare... Imi povestea bunicul ca atunci cand oamenii dansau la rotund se numea hora, iar cand o faceau in sir lung se numea danț. Imi aduc aminte cu lacrimi in ochi cum se practicau acele traditii vechi de nunta, traditii care in ziua de azi au fost date uitarii. Zambesc si acum cand imi aduc aminte ca bunicul a rasturnat bradul de nunta care trebuia udat sau cum era sa scape mireasa atunci cand a furat-o.
Bunicul facea multe nazbatii chiar daca era adult. Isi pastrase acea latura de copil si era minunat acest lucru la el. Mi a povestit multe obraznicii si nazbatii pe care le facea cand era mic, insa una dintre ele mi a ramas in minte exact asa cum mi-o povestise, atat de mult ce mi placea si ma amuza. Mi a povestit ca pe vremea cand era el copil, cam in clasa a 5-a trebuia sa faca
