Era o zi de vara calduroasa. Astazi, eu si cu clasa mea ne-am decis sa mergem intr-o rezervatie de zimbri in care ne-a acompaniat doamna diriginta. La intrarea in rezervatie, o doamna scunda si cu un zambet larg pe fata ne-a intampinat, dupa care ne-a facut turul rezervatiei. Locul era nemaipomenit. Eu si cu prietenii mei, Marian si Luca am ramas inmarmuriti. Spatiile amenajate pentru zimbri erau imense si in spatele lor se putea zari o padure intunecata.
La un moment dat, noi trei ne-am pierdut. Eram prea captivati de frumusetea locului si nu am mai tinut pasul cu clasa. Ce aveam sa facem? Nu aveam cum sa mergem sa-i cautam intr-un loc asa de mare asa ca ne-am asezat la umbra unui copac. Minutele treceau ca anii si seara se apropia usor usor. Dintr-o data am auzit un fosnet ce ne-a ridicat in picioare. Ne era frica. De nicaieri a aparut in fata noastra un zimbru care arata anormal. Se apropia de noi cu o viteza enorma ceea ce ne-a facut sa strigam dar s-a oprot brusc. S-a uitat cateva secunde la noi dupa care a inceput sa vorbeasca, ceea ce ne-a lasat stana de piatra. Nu stiu exact ce ne-a spus dar stiu sigur ca am rupt-o la fuga si intr-un fel sau altul am ajuns inapoi la intrare unde se aflau o multime de persoane printre care si clasa noastra.
Cand am ajuns inapoi acasa eu si prietenii mei am promis sa nu spunem nimanui ce s-a intamplat in acea zi si nici pana astazi nu am aflat cu exactitate daca a fost doar o lucrare a mintii noastre sau ceva real.
