Țara de Foc reprezintă un grup de insule, situate la capătul cel mai sudic al Americii de Sud, fiind despărțite de continentul american prin strâmtoarea Magellan. În anul 1881, acest grup de insule a fost împărțit între Argentina și Chile, granița fiind situată pe linia meridianului vestic de 680 36′. Datorită acestei împărțiri, pe partea estică trăiesc 151000 de argentinieni, în timp ce în vest sunt cca. 100000 de chilieni. În total, insulele Țării de Foc au o suprafață de 73.746 km2.
Denumirea de țara de foc provine de la focul aprins pe țărm. Legenda spune că Tierra del Fuego a primit numele de la primii exploratori europeni, care, atunci când treceau cu vasele spre bogățiile din vestul îndepărtat, puteau vedea țărmul înțesat de focurile de tabără ale locuitorilor originari, yahganiii insulei. Potrivit spuselor locului, aceste focuri aveau o dublă semnificație:în primul rând, la vederea navei europenilor avertizau pe cei care erau la pescuit să se întoarcă acasă, în al doilea rând erau menite să sperie navele europene, căci, aprinzând mai multe focuri, se dădea impresia că erau mai mulți. Charles Darwin, celebrul explorator, vorbește despre viața acelor indieni canoe care trăiau cu pește, foci și focurile care îi încălzeau. De aici vine și denumirea de Țara Focului.
