👤

vreau și eu caracterizarea personajului Moș Andrei de Mihail Sadoveanu​

Răspuns :

Răspuns:

Moș Andrei este personajul principal din fragmentul,,Moșul”de Mihail Sadoveanu.Titlul este un substantiv ce exprimă respectul dat oamului în vârstă,întemeietorul unui neam, privit cu respect de cei tineri.

Personajul împlinește funcția ceremonială, dându-i acesteia un caracter magic, ireal, înlesnind transferul din eveniment în poveste, din real în fabulos.

În prezentarea personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă.

   Caracterizarea directă este realizată de naratorul implicat afectiv în desfășurarea evenimentelor. Naratorul-personaj îl vede pe moș Andrei ,,un frate al bunicului”său ,ca un model spiritual al unui om venit ,,dintr-o lume apusă”, îl caracterizează direct încă de la începutul fragmentului, când printr-un portret moral îl privește  cu,,mirare”într-un decor cu nuanțe învechite,un om ciudat pentru cei tineri. Aspectul vestimentar completează portretul bătrânului ce continuă să trăiască timpuri de demult apuse.Privindu-i fața,naratorul subiectiv alege nuanțe în alb și negru,adăugând feței epitetele,,aprig,dureros”pentru  firea neprietenoasă  a bătrânului. ,,Moșul”este privit  printr-o trecere a amintirilor  prin anotimpurile petrecute în casa boierească- din iarna ce-i aduce în glas amintiri,,zguduitoare” până într-un ,,amurg de vară”,când tinerii sfioși află ,,taina”din trecutul vieții.Deși se ironizează ,crezându-se ,,intrați în lume”,cei tineri sunt uimiți de mărturisirea bătrânului despre iubirea pentru o,,zână”și îl urmăresc cum se  transformă: fața i se înseninează, dar păstrează ascunsă o tristețe adâncă.Atmosfera descrisă este potrivită cu portretul moșului: serile de iarnă sunt vijelioase,favorabile legendelor ,,străbune”,iar în amurgurile de vară bătrânul își descoperă iubirea,aducând din negura timpurilor imaginea,,zânei”.

  Caracterizarea indirectă a ,,moșului”reiese din aspectul învechit,din  gândurile ascunse în ființa lui pe care  le descoperă tinerilor prin povestiri din timpuri străvechi; prin comportamentul discret:plimbări singuratice,atitudinea de patriarh înconjurat cu respect; relaţia cu tinerii din familie cărora le povestește trecutul zbuciumat.Din amintirile moșului este creionată fata al cărui chip i-a rămas vie în minte. Atitudinea sa demnă,misterioasă este completată de glasul ce declanșează  fiori  în sufletul tinerilor.

  Impresionantă este descrierea naturii care reprezintă un refugiu pentru fiinţa lui moș Andrei..     Natura se constituie într-un adevărat  loc de linişte şi reflecţie pentru omul al cărui  zbucium al sufletului se proiectează în natură şi prin natură,refugiu al echilibrului.Epitetele și imaginile vizuale sporesc muzicalitatea exprimării. .

   Exprimarea este ceremonioasă,calmă,cu un ușor parfum arhaic,iar naraţiunea la persoana întâi se îmbină cu monologul bătrânului şi scurte pasaje descriptive. Toată acțiunea și atmosfera sunt proiectate într-un timp și spațiu de poveste,în care vorbele simple sunt spuse într-o limbă limpede, armonioasă şi pură, capabilă să redea poezia sentimentelor omeneşti, frumuseţile tainice ale naturii, păstrând farmecul atmosferei unor vremuri vechi.

=))