Răspuns:
Explicație:
pt o mai buna inteleger, iata
textul poeziei;
Niciodată toamna...
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e şesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnavă-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus,
Foile-n azur.
Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul ne-nţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.
Toamna este un anotimp de echilibru , de trecere intre vitalitatea verii si incremenirea iernii.
Toamna poate fi o parabola a toamnei vietii active sau a vietii insasi.
La cumpana anotimpurilor Portile catre Dincolo se deschid si ai o vedere de ansamblu a existentei.Acel 'nicicand" pote insemna oricand, la fiecare toamna, sau o toamna anume, cand poetula avut revelatia. Atunci pretuiesti cu adevarat in fiecare amananunt, si in totalitate Frumusetea Lumii.
Extra
aceeasi idee se gaseste intr-o poveste Zen, cu un culegator de miere ce atarna pe un perete de stanca, de o franghie ce sta sa se rupa, iar in fundul abruptului il asteapta 2 tigri. In acel moment culegatorul vede dou fragute crescute intr-o crapatura a stancii.Ce gust au acele fragute!....
