puteți vă rog să-mi face aceste 4 exerciții (dau coroana)
Era noapte cind ne-am dat jos intr-o stație de munte, ca să schimbăm trenul. Gara frumoasă, aşezatá la poalele unor dealuri incărcate cu brazi, era la ora aceea pustie și trebuia să aşteptăm citeva ore. M-am aşezat pe banca de lemn din fața peronului și am stat aşa tot timpul, copleşit de o Cmoție puternică, în timp ce o cădere de apă de undeva departe îmi însoțea, intensificind-o, această stare de singurătate și fericire, care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e fáră intoarcere. Am continuat apoi lunga călătorie. Stāteam 8la geam, roțile păcăneau, orașe și sate, si vai adinei sau brazi inalti îmi jeseau gonind inainte, izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violentă asupra ferestrei mele si făcindu-mă să mă trag înapoi inspaimintat. La Turda ne-am dat jos și ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des și mergea foarte incet. Seara, pe la orele nouă, această "mocăniță"* și-a terminat drumul și s-a oprit la Abrud. Peste oras cãdea o ploaie măruntă. Am găsit uşor clădirea școlii, care era pe un deal la marginea oraşului și portarul ne-a arătat care era locuința subdirectorului școlii, profesorul Mayer. Ne-a primit înauntru și în cîteva minute am devenit elevul acelei școli. A doua zi însoțitorul meu a plecat, iar eu am aflat că era adevărat ce spusese el, la această școală nici măcar nu se dădeau examene de admitere, fiindcă locurile nu erau complete. In clasa întii aveam patruzeci de locuri și elevi abia douăzeci şi şapte. Se dădeau însă examene de bursă și, bineînțeles, m-am înscris și eu. Examenul de istorie cu profesorul Mayer a fost însă foarte obositor. Mă săturasem să-i tot räspund. Mai pe urmă am aflat că el nu dădea niciodată nota zece și că mie a trebuit să mi-o dea, fiindca, desi intrebarile lui mă virau adinc în istorie, scuturam capul și ieşeam uşor la suprafață. A doua zi, spre prinz, s-a afişat în hol lista celor reușiți la examenul de bursă. Eram în capul ci, pe toată scoala, cu media generală zece​